A fost odata ca niciodata…
16 august 2006TV
13 iunie 2005si ce-mi vazura ochii? Echipa dpi fara un sfert si invitatu’ ei, domnu’ Cornel
Nistorescu:
l-a dat afara din studio pe Antonie Iorgovan?
jurnalism.
Carte…
11 mai 2005a pica in extaz… Uite ca se mai intimpla si lucruri frumoase pe lumea asta…
de dragoste nebuna cu o adolescenta fecioara.” Aceasta e fraza cu care debuteaza
romanul lui Garcia-Marquez. Un ziarist batrin decide sa-si sarbatoreasca a 90-a
aniversare in stil mare, oferindu-si un cadou care il va face sa simta ca traieste:
o adolescenta virgina. Intr-un bordel dintr-un oras pictural, o vede pe copila
din spate, complet dezbracata, si viata sa se schimba radical. Acum, ca o cunoaste,
simte ca ar putea muri, nu de batrinete, ci de dragoste.
“Povestea tirfelor mele triste” e povestea unui batrin singur si excentric , o
naratie a aventurilor sexuale ale acestuia (nu putine, de altfel), aventuri pentru
care intotdeauna a platit, neînchipuindu-si ca astfel va gasi vreodata dragostea
adevarata.
Aceasta poveste, scrisa in incomparabilul stil de Gabriel Garcia Marquez e o
poveste despre nefericirile batrinetii si bucuria de a te indragosti.
Inceput de saptamina
5 mai 2005S-a intors lumea din Vama Veche, de pe munte, etc… si parca ma incearca o stringere
de inima ca nu am ajuns si eu sa vad marea, chiar daca a fost aglomeratie si galagie
prea mare. Noroc cu cei care au mai pus cite o pozulice pe net sau cu televiziunile
care au filmat (comentat) gunoaiele si printre ele am vazut si marea… Of, “tiliviziunili”…
alaltaieri nici un post de televiziune nu a insistat pe demisia lui Plesu, marele
invins al esalonului 3 ce abia a venit la putere… in schimb la national tv incercau
sa dezlege misterele din 25 decembrie 1989… ce conteaza ca’i Timisul sub apa,
ca mai avem inca niste ziaristi prin Irak sau ca Basescu se crede comandant de
nava la cirma tzarii? Important este raspunsul la intrebarea: “Unde a disparut
bratzara Elenei Ceaushescu?”
Despre voi si noi si alea rare…
21 aprilie 2005aici… nu de alta dar ma gindesc sa nu imi steraga oamenii astia (care este)
contul…
la adresa voastra, ca m-ati facut sa ma gindesc la bacuri, mari, munti si “Dunari”…
Si mai ales… m-am trezit noaptea trecuta leganindu-ma cu bacul… asa frumos
visam si simteam valurile alea line de seara care nu te lasa sa pozezi apusul…
auzeam risul lui john si parca nu mai suna ca un gilgiit, ci ca un susur pe DCD’ul
din boxele Crocoliene.
facu dor de un dans cu Ceaushu, de o discutzie elevata cu MMM, noaptea, dupa multa
bere.
apa, de mingiierea shtiucii de 3 dimineatza si de aburul greu de alcool ce pluteste
pe fatza Dunarii si ametzeshte obletele ce vine singur pe gratar…
ce spun asha)…
